You are not logged in.

             Atentie: daca pagina dorita nu apare, trebuie sa o reincarcati inca o data.
             Sorry - if the desired page doesn't appear you have to call it again.
             The reason? the server provider has changed his software January 2017.

             Bun sosit pe forum Romania - the Community / Welcome on this forum, a private homepage about Romania
             Aici gasiti detalii despre istoria mai veche si mai noua a Romaniei si a peninsulei balcanice / Besides general (Balkan / Danube / Black Sea) history, you can find something about the present day Romania.
             Comentare - sugestii: puteti sa ma contactati (vezi sus: Contact) / If you have any questions or comments, feel free to contact me (see Contact above). Enjoy !
             Subiectele de mai jos exista deja; noi subiecte (material suplimentar) se pot adauga la nevoie si oricind / The topics below exist already (tell me if you'd like to see more material); new topics could be added, if wanted.
             Pentru parola de log_in, cititi va rog Parola, inregistrare si log_in jos in "Rules" / For the password requirements, see how to register and log_in in "Rules" below

            Important: cum se pot afisa / da jos imaginile de pe forum puteti citi aici:
         Rules regarding attachment_thumbnails_download in XXL format (exemplu) / Wish List / Solicitari material / Access_levels & Zona Premium / Premium Segment
         Wichtig: hier können Sie lesen, wie man die ForumsBilder runterladen kann:

            Toate imaginile sint la rezolutie *.tiff / All images are *.tiff

Test

                     Articole pe teme actuale din Constanta, primite de la colaboratori RTC: Info Sud-Est
                     22.07.2015: Fantoma Farului Carol I                           27.04.2015: „Clădirea din sticlă” – de la afaceriștii libanezi, la grecul împrumutat de Mazăre
                     12.07.2015: Farul Genovez, un dar al britanicilor pentru Constanța Veche.          27.04.2015: Casa Damadian. Orient şi Occident sub acelaşi acoperiş
                18.05.2015: Primăria Constanța construiește o scenă kitschoasă. ruina Teatrului de Vară
                10.05.2015: Cruci, semiluni și stele spre cerul Constanței Vechi. Octogonul confesional
                04.05.2015: Din albumul memoriei stricate. Fantomele Pietei Ovidiu
                27.04.2015: Să fiţi bineveniţi pe şantierele Mării Negre! Scurtă excursie pe litoral

Dear visitor, welcome to Romania - The Community Forum (RTC). If this is your first visit here, please read the Help. It explains in detail how this page works. To use all features of this page, you should consider registering. Please use the registration form, to register here or read more information about the registration process. If you are already registered, please login here.

infosud-est

Cristian Andrei Leonte Redactor sef Info Sud-Est

  • "infosud-est" started this thread

Posts: 8

Date of registration: Apr 28th 2015

Location: Constanta

  • Send private message

1

Saturday, May 16th 2015, 5:31pm

Cruci, semiluni și stele spre cerul Constanței Vechi. Octogonul confesional din Peninsulă

Cruci, semiluni și stele spre cerul Constanței Vechi. Octogonul confesional din Peninsulă

Opt lăcașe de cult, șapte monumente istorice
Este vorba despre octogonul confesional al Peninsulei Constanța. Într-un perimetru restrâns, mărginit din trei zări de apele Mării Negre, lăcașele de cult ale Constanței Vechi îți pot spune povestea orașului, dacă ești dispus să îți rezervi câteva ceasuri pentru o plimbare în inima sa. De prin secolul al IV-lea d.Hr., oraşul acesta a devenit centru episcopal creştin, fiind cea mai veche reşedinţă religioasă din ţară şi printre cela mei timpurii din întreaga Europă. Bazilicile lui se află, cele mai multe, încă, sub drumurile şi clădirile din zilele noastre şi, poate tocmai de aceea, peste timp, o altă istorie a venit să ne aducă la lumină acest aspect mai puţin obişnuit.

Cele opt biserici, construite într-un interval de 70 de ani, au fost declarate monumente istorice de categoria A, astfel fiind certificată valoarea istorică, culturală și arhitectonică a acestora.

Biserica greacă „Metamorphosis“ /// Geamia Hunkiar


Istoria acestor lăcașe de cult începe odată cu construirea celui mai vechi dintre ele : Biserica greacă „Metamorphosis“construită în anul 1868.

Dacă te uiţi cu atenţie, este în chiar inima vechiului cartier grecesc al oraşului şi respectă, aşa cum se cuvine, toate regulile arhitecturii din Elada. Aflată pe cel mai înalt punct al falezei, de unde priveşte nestingherită marea, « Metamorphosis » aduce, cu sine, şi un crâmpei din istoria vechiului Imperiu Otoman, acela în care creştinii nu îşi puteau ridica turle la bisericile lor.

Construită cu un an înaintea geamiei Hunkiar (1869), loc în care se ruga majoritatea populației din Kiustenge, înainte şi imediat după ce a devenit românescul oraş Constanţa, biserica „Metamorphosis“ își deschidea ușile pentru aproximativ 1500 de credincioși, reprezentând a doua comunitate din punct de vedere numeric din Constanța otomană. Când a vizitat prima dată noul său oraş, după pustiitorul război ruso- otoman şi după ce Drobogea a intrat între frontierele României indepenedente, domnitorul Carol I a ţinut să participe şi la o slujbă ortodoxă şi, cum biserica greacă era singurul lăcaş de cult creştin, a poposit şi sub acoperişul ei.

Geamia Hunkiar ca şi sora ei, Azizie, din Tulcea, este o bijuterie a arhitecturii otomane din perioada ei finală. Construită din piatră dobrogeană, geamia a reprezentat aproape o jumătate de veac locul cel mai important de întâlnire şi de viaţă spirituală pentru musulmanii constănţeni.
Dacă eşti curios, poţi străbate drumul dintre Hunkiar şi Metamorphosis, construite în acelaşi timp, de-a lungul unei singure străzi, o plimbare scurtă, de câteva minute doar. Distanţă de un an, în câţiva metri. Este dovada cea mai la îndemână a spiritului acestui oraş.

Biserica armenească „Sfânta Maria“ /// Catedrala Ortodoxă „Sf. Apostoli Petru și Pavel“


12 ani mai târziu, la 1881, când România devenea Regat iar Dobrogea mai simţea aerul proaspăt al noii schimbări, pe malul mării, prin preajma cartierului grecesc, era ctitorită Biserica armenească „Sfânta Maria“. Nu veţi găsi, în Europa sau aiurea, biserici armeneşti ridicate pe malul mării şi aceasta din Constanţa are un simbol în plus. Comunitatea armeană, negustorească şi filantroapă, a găsit, aici, şi gustul dragostei pentru Marea Neagră. Acest eveniment avea să anunțe o perioadă în care armenii urmau să pună în slujba Constanței tot ce aveau ei mai de preț: spirit negustoresc, bun gust, iubire de artă și stiluri arhitectonice împrumutate din toată lumea.
Grup mic, dar energic, armenii constănţeni au devenit repede un reper pe harta oraşului şi, cu răbdare, nu în puţine locuri descoperi rămăşiţele trăirii lor aici.

Abia după 17 ani de stăpânire românească administrația locală s-a decis să construiască Catedrala Ortodoxă „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ (1895). Era nevoie deoarece Constanţa devenea loc de aşezare pentru din ce în ce mai mulţi români, veniţi din împrejurimi şi de prin ţară, în contextul unei dezvoltări impetuoase, care lăsa în amintire amorţeala micului comerţ otoman, de dinainte, practicat secole de-a rândul.

O spune când ajunge la malul mării, într-o zi toridă din vara anului 1906, N. Iorga, niciodată vizitator al Constanţei până atunci. «Cu biserica în frunte (Catedrala Ortodoxă, n.red.)- o clădire în felul « Doamnei Bălaşa » din Bucureşti- oraşul cheamă la sine, de pe culmea pe care o încunună cu palatele, casele şi căsuţele lui, corăbiile lumii, ce vin cu puterea aburului din strâmtorile fermecate ale Constantinopolului sau merg să caute înapoi Răsăritul, după ce au încărcat roada câmpiilor noastre şi ne-au adus pentru dânsa mărfurile Apusului născocitor şi harnic ».

Când a tras la Hotelul « Carol », în acea vară, savantul nu putea să vadă, cu ochii geniali ai minţii lui, că în câţiva ani, oraşul pe care îl găsea, la sosire, cu «« turci care trec cu panere de precupeţi sau mână sacalele de apă de la Anadolchioi », va deveni unul dintre cele mai cosmopolite, mai dinamice şi mai pline de viaţă din ţară.

Cu șase ani înaintea întregirii Dobrogei, după al Doilea Război Balcanic din 1913, în Peninsula Constanței este construită Biserica bulgară „Sf. Nicolae Vechi“. La 1907, cei aproape o mie de bulgari ai Constanţei se decid să se reunească în jurul propriei biserici, pentru a se ruga în limba lor, într-un spaţiu unde se simţeau aproape şi unde se considerau acasă.

Iar dacă anii comunismului nu ar fi fost atât de crânceni, astăzi puteam să numărăm în peninsulă nu opt, ci nouă lăcașe de cult. Templul Sefard, dărâmat de comuniști în anul 1986, a reprezentat locul de rugăciune al sefarzilor, descendenți ai evreilor izgoniți din Spania la sfârșitul secolului al XV-lea. Ridicarea templului a avut loc în anul 1908, stilul gotic al acestei clădiri urcând-o repede printre cele mai impozante construcții din Peninsulă. Dintre toate lăcaşurile de cult ale Constanţei, se spune că avea acustica cea mai bună. Fără sefarzi, dar cu templul lor în picioare, oraşul ar fi păstrat o sală de excepţie, care ar fi făcut cinste istoriei şi culturii lui.

Urmează apariția Sinagogii așkenaze, trei ani mai târziu, în 1911, la iniţiativa şi cu fondurile lui Pincus Şapira. Deloc numeroşi în comparaţie cu alte mari oraşe sau cu cunoscute porturi europene, aşkenazii au fost prezenţi mai ales în comerţ şi profesii liberale şi au găsit târziu drumul spre coeziune comunitară. Sinagoga, astăzi devastată şi lăsată cu neruşinare în ruină, a contribuit la reanimarea identităţii şi la aprinderea suflului pentru evreitate, devenind în al Doilea Război Mondial loc de trecere pentru toţi aceia care scăpau din Europa bântuită de pogromuri şi Holocaust.

Un an mai târziu, Marea Moschee, poate cea mai impozantă clădire de cult ce rezistă astăzi în Peninsula Constanței, se înalță, cu ajutorul regelui Carol I, ca un semn de mulțumire pentru cea mai veche și fidelă comunitate a Dobrogei. La 1912, comunitatea musulmană, deși reprezenta aproximativ 10% din cei aproape 27.000 de locuitori ai Constanței, construiește singura Moschee din România.

O recunoaştere, acum mai bine de un secol, din partea regelui şi a supuşilor lui, a moştenirii istorice comune româno- otomane în provincia dintre Dunăre şi Mare şi un semn de respect pentru una dintre comunităţile ei istorice, aşezată pe aceste locuri acum mai bine de opt secole. Nu întâmplător, decenii întregi, turnul moscheii a rămas cea mai înaltă clădire a oraşului, locul de unde poţi privi şi marea, şi pământul. Şi, ca dovadă a respectului şi toleranţei, lăcaşul de cult musulman depăşeşete în înălţime orice turlă s vreunei biserici creştine.

În fine, ultimul lăcaș de cult construit în Constanța Veche este Bazilica Romano Catolică „Sfântul Anton de Padova“. În anul 1938, atunci când Primul Război Mondial trecuse de două decenii și se simțea în aer mirosul celei de-a doua conflagrații mondiale, reprezentanții catolicismului construiesc la Constanța o bijuterie în stil romanic, sub patronajul Sfântului Anton de Padova.

Comoara comună a religiilor Constanței Vechi?
Aspectul multicultural al celui mai vechi oraș din România nu poate fi expus mai bine decât prin această istorie a lăcașelor de cult ale Constanței Vechi. Deși trecută printr-o tumultuoasă istorie, greacă, romană, bizantină, otomană, apoi sub administrație românească, ocupată de trupele germane și bulgare în primul Război Mondial, jefuită de trupele sovietice și mai apoi aspru încercată de regimurile comuniste, zona veche a Constanței, sub aspect confesional, s-a dezvoltat și a păstrat tot ceea ce istoria i-a oferit.

Biserica bulgară „Sf. Nicolae Vechi“ /// Sinagoga așkenază


Ca un miracol, în timpul regimului comunist nici un lăcaș de cult nu a fost dărâmat în zona veche deşi alte oraşe au fost mutilate de istorie. Cu o singură excepţie : distrugerea, fără sens, a splendidei clădiri a Templului Sefard, de pe strada Mircea, aflată la câţiva paşi de biserica greacă şi de geamia Hunkiar.

Acesta este cel mai bun exemplu pentru multiculturalitatea Constanței, pentru toleranța față de minorități și pentru mulțumirea administrațiilor locale adusă contribuției acestor comunități la dezvoltarea orașului.

Poate unic în Europa, acest octogon al lăcașelor de diferite culte, regăsit într-un spațiu atât de restrâns, reprezintă un diamant neșlefuit, cu un inepuizabil potențial turistic. Este un adevărat miracol ceea ce Constanţa poate povesti, prin bisericile ei, despre ce a trăit, cum a convieţuit, ce a oferit ca model. Creştini, mahomedani, mozaici, armeni gregorieni toţi laolaltă fac parte din patrimoniul comun al acestui loc şi, de multe ori, locul de rugăciune este ultima mărturie a trecerii lor prin viaţa oraşului.

Iar dacă multiculturalitatea este văzută astăzi doar ca un aspect de fapt, ce are rezonanță doar în toleranța și modul în care trăiesc diferitele etnii împreună, pentru Constanța acest fenomen multicultural a fost determinant pentru dezvoltarea orașului, pentru dinamismul zonei și pentru crearea unei identități proprii. Apropierea geografică, pe un spaţiu atât de redus, între lăcaşurile de cult, este relevantă şi pentru modul de raportare la celălalt al constănţeanului de acum câteva decenii. Al aceluia care, creştin fiind, pleca cu lumina Învierii de la Catedrală şi trecea, agale, prin faţa Moscheii sau a sinagogii. Şi al luminilor mici şi roşii de Hanukka, din preajma Crăciunului creştin, care împlineau sfârşitul anului. Poate, uneori, se întâmpla ca sărbătorile să coincidă: câte ospeţe comune nu au cunoscut vechile localuri din piaţa Ovidiu…

Exemplele sunt inepuizabile, însă doar câteva dintre ele pot confirma acest lucru. Un francez a proiectat Portul Constanța, un austriac a conceput inima oraşului, Piaţa Ovidiu, iar grecii au pus umărul la dezvoltarea acestuia, un alt francez a conceput clădirea Cazinoului, un german a proiectat bulevardul falezei, după modelul Ring-ului din Viena. Armeni și greci bogați au fost cei ce au ridicat în Peninsulă clădiri splendide din punct de vedere arhitectonic ce oferă zonei un iz aparte, un evreu a condus bursa de mărfuri și a oferit Constanței și Casei Regale a României bijuterii distinse.

Aceste aspecte ale Constanței moderne au înlăturat orice urmă de intoleranță și au făcut ca această zonă să fie recunoscută pentru multiculturalitatea sa.

Ca o simplă dovadă, în aceeași perioadă, la început de secol XX, în Peninsula Constanței se construiesc biserica bulgară, Moscheea Carol I, Sinagoga așkenază și Templul Sefard, ceea ce înseamnă că autorităţile Constanței nu ştiau să vorbească nici despre naționalism, nici despre antisemitism.

Această deschidere către multiculturalitate este foarte profundă până la Primul Război Mondial, atunci când sunt construite majoritatea lăcașelor de cult. În glorioasa perioadă interbelică, această toleranță încă există, însă își pierde din intensitate, biserica catolică fiind singurul lăcaș de cult construit în Constanța Veche între cele două Războaie Mondiale. Încetul cu încetul, pe măsură ce portul devenea cel mai important de la Marea Neagră, cercul vechilor comunităţi, găsite de români la 1878, se restrânge. Unii pleacă, mulţi rămân dar oraşul creşte spectaculos, de la mai puţin de 30.000 de suflete în 1914, la aproape 75.000 înainte de 1940.

Constanța, între Orient și Occident
Și cum în Piața Ovidiu regăsim, oriunde ne-am uita, o împletire aproape perfectă între Occident și Orient, în ceea ce privește lăcașele de cult, o analiză atentă ne poate arăta cum comunitățile orientale au fost mult mai prezente prin spirit și cultură la Constanța. Amprenta orientală este mult mai vizibilă iar parfumul estic mult mai prezent, cu siguranță izvorând din lunga istorie otomană a acestui teritoriu.

Marea Moschee Carol I /// Bazilica Romano Catolică „Sfântul Anton de Padova“


Templul Sefard, dărâmat de comuniști în anul 1986


Caracterul negustoresc al orașului a dat de asemenea un specific oriental acestei zone, comercianții armeni și evrei, reprezentanți ai Orientului, lăsându-și adânc amprenta. Occidentalii veneau şi ei la Constanţa cei mai mulţi tot cu probleme de negoţ dar comunităţile lor nu erau numeroase.

Acest Apus este vizibil în oraş în special prin construcţiile particulare, prin hoteluri, fabrici, infrastructură. E şi aceasta o poveste: fiind mai puţini, şi veşnic pe drumuri, îşi găseau rareori răgazul de se opri asupra sufletului. Cel puţin, nu în Constanţa. Singuri, germanii dobrogeni, o prezenţă exotică pe aceste meleaguri, au fost mai harnici şi au ridicat biserici în satele dobrogene din Tulcea şi Constanţa. Prima, la Atmagea, în 1861. Ultima, cu câteva luni înainte de plecarea lor în Reich, în 1940. Biserica din Viile Noi, un cartier mărginaş al Constanţei, abia fusese sfinţită şi a rămas, multă vreme, pustie, ca un martor tăcut al nedreptăţilor istoriei.

Acest parfum oriental accentuat al zonei peninsulare este dovedit prin existența celor două lăcașe de cult ale musulmanilor, completate de biserica armenească și sinagoga așkenază.

Turismul cultural și religios, o alternativă pentru Constanța
Cu toată această bogată istorie confesională, învăluită în multiculturalitate și toleranță, Constanța poate deveni un loc de pelerinaj pentru turiștii din toată lumea.

Ca un exemplu elocvent, triunghiul mânăstirilor din Tulcea, ce include mânăstirile Cocoș, Saon și Celic Dere, a fost inclus în ghidurile turistice ale României, fiind cunoscut ca unul dintre principalele obiective turistice din Dobrogea.

Mai mult decât atât, este bine cunoscut faptul că salba de mânăstiri din Moldova atrage an de an sute de mii de vizitatori, care ajung în această zonă a României doar pentru un turism cultural și religios.

Octogonul confesional din Constanța Veche nu este exploatat, nu este inclus într-un concept unitar în nici un ghid turistic. Însă, odată ce acest concept va fi realizat, va deveni poate cea mai importantă țintă pentru turiștii dornici de cultură, istorie și religie. Fiecare dintre lăcaşurile de cult poartă în spate poveştile extraordinare ale comunităţii din jurul ei, a celor tăcuţi care, cu forţa braţelor şi a minţii, au ridicat o Constanţă pe care istoria ştie să o aşeze mult mai sus decât o preţuiesc contemporanii ei.

Un studiu INSOMAR realizat în anul 2010 întărește această teorie, spunând că, în România, turismul religios și cultural însumează 34% din preferințele turiștilor, fiind întrecut doar de turismul de relaxare în mijlocul naturii (40%).

Cele opt lăcașe de cult ale Constanței Vechi, fiecare având istoria, povestea și valoarea sa arhitectonică, pot crea un concept ce se poate transforma într-un brand turistic al Constanței și al României, deschizând sezonul turistic tot anul. Cu o bună promovare, inclus într-un program turistic bine pus la punct, octogonul confesional din Peninsulă poate deveni un reper turistic la malul mării, fără ca acest lucru să intre în contradicție cu turismul de distracție dezvoltat la Constanța.

Istoria ne demonstrează că aceste două aspecte, de distracție și cultural-religios, s-au dezvoltat braț la braț, fără nici o problemă.

În perioada când în Constanța se construiau cele mai luxoase hoteluri (Mercur – 1916, Hrisicos – 1900, Palace – 1912), se deschideau cele mai elegante restaurante și cafenele, cele mai mondene cabarete şi teatre de varieteuri, când se introduceau cele mai noi invenţii în materie de distracție, cu unii dintre cei mai bogaţi oameni ai continentului, care vroiau să îşi afle norocul la Cazinoul de pe faleză, în același spațiu erau construite lăcașe de cult ale diferitelor comunități.

Câţiva paşi despart Catedrala Ortodoxă de locul în care s-au câştigat şi mistuit averi colosale, iar piaţa Ovidiu, unul dintre primele locuri de distracţie mondenă din ţară, este înconjurată de lăcaşuri de cult. Această particularitate a Constanţei o face şi mai palpitantă.

Catedrala, biserica bulgară, Sinagoga, Templul Sefard, Moscheea, au fost construite în același moment în care la Constanța se dezvolta turismul de elită. Dacă mergeţi la pas, clădiri stricate şi abandonate, odinioară deschizătoare de drumuri în turismul european, sunt alăturate câte unui lăcaş de cult. O fi fost Constanţa, port, un loc al pierzaniei, dar oamenii aceştia ştiau că vine şi vremea spovedaniei şi a încercărilor salvare spirituală. Vedem cum istoria confirmă prin evenimentele întâmplate că spațiul confesional și turismul de elită, de distracție și petrecere, pot înflori în același timp, în același spațiu și la un nivel arhitectural de excepție.

Florin Anghel
Cristian Andrei Leonte

redactia@info-sud-est.ro

https://www.facebook.com/cristianandrei.leonte / redactia@info-sud-est.ro